Autobuzul trosnea din toate planetarele pe sosea din cauza poleiului si a zapezii.Era un frig cumplit.Incercarile mele de a face un ochi de geam curat au esuat, ba mai mult, mi-am prins si limba de geam intre doua flori…de gheatza, cred ca erau gura leului si albastrele.De metil.Cei 40 de calatori platitori se cunosteau fiind muncitori in constructzii din acelasi sat, al bunicii mele.Ma priveau insistent,prin aburii alcoolului, asa cum se cuvine sa privesti un baiat de la oras.
-Al cui esti tu , bai tzica?
-Al Coanei Preotese, raspandeam eu destul de speriat caci stiam ca bunica nu era o vedeta in sat.Bunicul fusese.Cel mai bun preot pe care l-a avut satul ala.Murise in timpul slujbei de la biserica sau asa ceva, n-am intrebat niciodata nimic despre bunicul de parca nici n-ar fi existat.Oricum, aveam cinci ani si n-as fi intzeles mare lucru.Nici acum nu intzeleg de ce trebuie sa pierdem, cateodata, pe cineva drag, daramite atunci.Dar imi aduc aminte, de parca a fost ieri,cum ma furisam pe sub mesele din biserica si furam colacii si acadelele aduse de sateni pentru sfintzit sau pomana.La nunta n-am fost, cred ca nici n-am fost invitat.
-Auzi, bai, ca-i al Preotesei, radeau cei din autobuz.Adica al cui?
-Al Georgetei, Tucu, incepeam eu sa ma enervez.
Mama mea este Tucu, pentru necunoscatori si ignorantzi.
In sfarsit autobuzul ajungea in sat.Nici la coborare nu eram menajat.Totzi se inghesuiau sa coboare de parca lua foc autobuzul.Sarbatorile de iarna bateau la usa.Colindatul nu era ceva special pentru mine, atat doar ca ne umpleam de nuci, covrigi, mere,halva,eugenia, dar nici pomeneala de bani.Sau bonuri.
In schimb, cand mergeam cu uratu’ lucrurile luau o intosatura  ciudata si periculoasa,in special cand veneau mascatzii.Nu erau din trupele speciale ci bastinasi cuprinsi de euforia Craciunului.Ma inconjurau ursii si caprele si incepea un dans salbatic in jurul meu de-mi inghetza sangele in vene.Cred ca daca ar fi facut vreunul BAU! catre mine m-as fi scapat urgent si discret pe mine. Dansul era amestecat cu rasete macabre, pentru mine, chicoteli ale caprelor si mormaituri de urs, unele mai reusite, altele false, evident ursul se imbatase.Imi luau tot ce agonisisem pana atunci, ma provocau  si ma inghionteau pana cand curajul meu afisat se transforma in lacrimi, care curgeau de sus in jos, conform obiceiului local.Era important sa nu stricam traditzia.
Abia atunci unul din ei, seful, ursul cel mai intzelept sau capra care inca nu ridicase coada, oprea dansul si spunea:
-Gata, ma, ca-i al Coanei Preotese!!
Atunci primeam cele luate inapoi, unii ma ciufuleau razand, altzii imi aplicau cate un ghiont sau cate un sut in fund, dar niciodata cu piciorul cu care trageau la fotbal.Atunci ma convingeam ca, pe bunica, unii o iubeau , altzii…poate mai tarziu.
Fugeam acasa, lacrimile transformandu-se in turtzuri de frig ce era.Intram in curte, hotarat sa port o discutzie cu mama-mare in legatura cu ce face ea in sat, apoi sa astept anul care vine sa ma bag in mijlocul mascatzilor sa vad, o iubesc totzi pe bunica sau mai am de lucrat???

…varianta scurta, legata si la obiect.Erau trei,Doamne, cu vechime in muschetarie,15 ani plus 5 de grupa intai, unul cu o aura nobila dar, de fapt,mare amator de vitza-de-vie nobila, unul frumos de pica si unul frumos de trefla.Pe al betziv il chema Athos, ca muntele unde se inchina nobilul Becali, pe al doilea Aramis cel oaches si cei 7 pitici din capul lui, care avea un succes la femei mortal spre letal, iar pe ultimul nu-l chema nimeni deoarece nu era bun de musafir.Era Porthos, o namila de om dar cu mana de ginecolog, grumaz de taur, ceafa de bivol, umeri de gorila si privire de soim, o gura de leu, ce mai tura-vura, un animal de om,faimos pentru cat putea sa manace fara sa mestece.
Lucrurile s-au complicat cand si-a facut aparitzia si al patrulea, care nu era muschetar, era flintar cocalar,iubea cocoselul de la muscheta,un baiat finutz de la tzara care canta dumnezeieste la fluierul piciorului drept.La stangul falsa.A luat premiul intai la interpretarea operei”Tibia si peroneul ma-tii” .Bineintzeles ca s-au imprietenit, pe vremea aia era la moda,au devenit un grup omogen numit “OMOGEN-GRUP”, cu gusturi alese si apucaturi comune, avand viza de flotant in Comuna din Paris.
Dusmanul lor de moarte, popa Rich-e-lieu, cel mai enervant personaj din istoria si geografia Frantzei afla ca Ana de Austria i-a dat lui Buci-ingam, dupa o noapte de amor nebun cu strigaturi si chiuituri, legatura ei cu diamante pe care o primise de la Ludo-vic dupa o alta noapte linistita de  sex in doi cu schimb de locuri si amortizorul pus.O trimite pe contesa DE IARNA sa-i fura legatura, da’ proasta nu fura decat doua fire, doua paie, ia Ciuleandra la bataie, mai, mai…..Afla regina,nebunul si pionul afla invatzatorul, notarul, primarul, muschetarii si tunarii, numai boul de Louie n-auzea nimic.Regele nu stia ca regina facuse pat!!
Urmeaza o urmarire ca-n filmele de capra si sfada, muschetarii o prind pe IERNATICA si o bat cat vad cu ochii, dupa care ii desurubeaza capul si pe ea o dau de mancare celor doi lupi ramasi, care treceau si ei pe-acolo intreband de Remus , Romulus sau macar Kevin.
Regina are onoarea salvata si nu retrogradeaza .D’artagnan se casatoreste in secret cu o camerista single.Nunta a fost cu 400 de invitatzi cu confirmare de participare.Au primit multe daruri printre care o vaca gestanta si o plita cu patru ochiuri.Cardinalul trece pe Extraveral o perioada dupa care da in patima betziei.Regele il interneaza la Sapoca unde da de Marijuana, pe care o va lua de sotzie si vor trage pe nas pana la adanci batranetze.

…scurt, ca la Morse, dupa care apasa pe clantza si intra, doar e de-al casei.Postasul este un alt membru al familiei, daca nu stiatzi.Si laptarul.Si instalatorul.Asa s-a intamplat si in ziua aceea de vara, cand, topit de caldura din cauza grasimii adunata pe burta, fese, gusa, ceafa si aripioare, asudat ca un porc de Guineea intr-o cursa de maraton la Pol, aruncai pantalonii cat colo, izmenele,sosetele de lana, maieul,camasa, braul de lana-maicutza batrana , chilotzii si …tushti in cada, din care sarii repede afara ca uitai cravata la gat.Odata inlaturata si cravata pornii sa fac un dus.Dadui drumul la apa, rasucii robinetul si apa rece tasni nemiloasa prin gaurelele de la dus.Mugetul care urma probabil ca-i dadu de gandit postasului care tocmai batea la usa cu mana.Erou din fire …si fibre sintetice, postasul arunca geanta de pe umar , plicul ala cu alocatzii, corespondentza, mai putzin recomandatele pe care le puse cu grija in buzunarul de la pieptul lui spatos si navali fioros in baie.Era inalt , brunet cu ochi albastri, avea si strungareatza, dar asta n-a fost deajuns ca sa se incalzeasca apa.Se opri si el inmarmurit, fluturand un zambet sau doua ,marsave sau nu,moment in care am inceput sa urlu, la fel ca George Constanza:
-E rece apaaaaaaa!!!!!
Omul incepu sa rada cu subintzeles si parasi baia alunecand pe sapun.Izbi violent mozaicul din hol cu noada care parai.Am inceput si eu sa rad.Asa ne-a gasit nevasta,razand , eu in curul gol si ala tinandu-se de fund.Care nevasta, de nervi si indignare, arunca cu aparatul de radio dupa mine.Aparatul cazu in cada, noroc ca faceam dus, altfel …

Singura mea proprietate , adica numai a mea, era blogul.Nu era un blog cu 4 nivele dar era al meu.Intr-o zi, sotzia mea, care este un baiat bun,s-a gandit sa modifice parola.Nu numai ca s-a gandit dar a si facut-o.Butoanele cu setari fiind colorate s-a gandit sa le suceasca cand la stanga cand la dreapta pentru a obtzine semnalul dorit.L-a obtzinut si sunt mandru de asta.Setarile fiind facute, am obtzinut urmatorul rezultat:daca vreau sa comentez si eu trebuie sa platesc, daca este un comentariu de bun simtz trebuie sa ma duc acasa cu un buchet de flori.Daca vreau sa scriu un mic text am nevoie de parola care se schimba din ora in ora si trebuie sunat la WordPress Bucuresti pentru identificare orala, unde lucreaza, ati ghicit, soacra-mea.Si daca nu ma purica femeia asta de parca i-as cere din nou fata de nevasta si ea e disperata ca trebuie sa mi-o dea.
Prietenii si mai ales prietenele sunt aspru verificate :cariera, avere, inclinatzii sau optziuni spre inclinari, declinari, daca-i lucesc ochii de la mama natura sau de la bautura.
Nu stiu pe la ce butoane a mai umblat, dar atata timp cat semnez Costi si apare poza ei, ea semneaza Mona si apare poza mea, dupa care scriu un text si semnez-apare un ceas cu cuc, stau si ma gandesc ca la urmatorul text va aparea cu sigurantza numai…cucu.!!!

Acest text este scris cu drag.Cele cu nervi nu mi-au fost aprobate.