…CU NOD SI FUNDITA
aprilie 26, 2010 Un comentariu
-
Incerca sa zambeasca catre ofiterul care-l privea , ca si cum era in trecere. Ba chiar ii facu cu mana. “Data viitoare sa-si faca singur”, gandi parsiv.O grimasa ii schimonosi fata proaspat tunsa cu scalpetul nr.1. , frizura in voga la marile petreceri de la Jilava. Daca el este criminalul? gandi politaiul bucuros ca se zareste o promovare.
O durere surda de cap il sacaia.Lua un pumn de antinevralgice, pastilele dintr-o pungulita, pumnul dintr-o parte.Lovitura il nauci mai mult decat si-ar fi dorit. Se sprijini de tocul usii. Un curent ascendent, sa-i zicem curentul dadaist , izbi usa cu putere, strivindu-i buricele degetelor.
-Nu, nu, urla din toti bojocii, in totala contradictie cu tipul curentului.
Disperat, simtindu-se atacat de stihiile naturii, ofiterul isi muie degetele in ibricul de pe aragazul cu 4 ochi, albastri, desigur, cadou de la nunta de argint.Dar asta n-avea de unde s-o stie.
Se fripse temeinic, ca orice lucru pe care-l facea din prostie.Apa clocotea, semn clar ca victima dorea sa-si faca un ceai.Cu degetele la muiat in gura, cu ochii in lacrimi, omul citi: Ipton, cu “L” mut. Ahaaaaaa!!!Primul nume.O pista.Se lumina la fata, da’ nu prea mult, pe motiv de criza. Abraham Lipton!Asta-i criminalul.Mai auzise de individul asta, categoric avea cazier.
Bucuros nevoie mare isi anunta seful care inca nu coborase de pe cal.Era nehotarat, nu stia pe care parte.
-Sefu’, asta-i, Abraham Lipton!
-Lincoln, boule!
De la inaltimea respectiva sefu’ ii arunca o privire veninoasa care musca din orgoliul subalternului.Acesta simti muscatura, instinctic vru sa suga rana, dar isi aduse aminte ca are o carie.
-Ce-o fi, o fi, gandi omul pentru a 2 a oara in acea zi.Isi aduse aminte de Scufita Rosie si il pufni rasul:
-Mare nebuna de femeie!
Ingandurat brusc, is aduse aminte ca toate pistele sunt false.Mintea ii lucra febril.Trebuia sa lucreze, omul nu se descurca cu un singur salariu.Deodata…..
:-/