2A-COSTIMAN

DE RAS

costiman — Tue, 18 Oct 2011 05:40:09 +0000

De mult n-am mai ras asa.Sa zicem ca de vreun an.

Ziua 1:
Azi am sarbatorit 25 de ani de casatorie…si nu prea a fost prea mult de
sarbatorit. Când a venit momentul sa retraim noaptea nuntii el s-a închis în
baie si a plâns.

Ziua 2:
Azi el mi-a zis ca are sa-mi zica un secret. Mi-a zis ca e impotent si
doreste ca eu sa fiu prima care afla acest lucru. De fapt nu mi-a zis nimic
din ceea ce nu stiam! De fapt el crede ca nu am remarcat înca acest lucru.

Ziua 3:
Casatoria noastra e pusa în dificultate. O femeie are dorinte.
Ieri am vazut un film erotic si am izbucnit în plâns.

Ziua 4:
S-a întâmplat o minune! Pe piata exista un nou medicament care îi va rezolva
“problema”…se numeste Viagra. I-am zis ca daca va lua Viagra totul va fi ca
în noaptea nuntii. Cred ca asta va avea un efect pozitiv.
I-am înlocuit calmantele cu aceasta Viagra în speranta ca îi va creste si
altceva decât pofta de mâncare.

Ziua 5:
Ce fericire!!!

Ziua 6:
Ce fumoasa e viata!!! Dar e totusi dificil sa scrii când faci asta.

Ziua 7:
Cred ca Viagra asta i se ridica la cap. Ieri am fost la McDonalds si
vânzatorul m-a întrebat daca vreau un Big Mac. El a crezut ca e vorba de el.
E totusi dragut. Nu cred ca am fost mai fericita vreodata.

Ziua 8:
Cred ca a luat prea multe pastile la weekend. Ieri în loc sa tunda gazonul a
scos morcovii din gradina…folosindu-si noul lui prieten.Pe mine ma doare un
pic locul ala.

Ziua 9:
Nu am vreme sa mai scriu. S-ar putea sa ma prinda.

Ziua 10:
Bine, trebuie sa recunosc: ma ascund de el! Vreau sa spun ca nici o femeie
nu ar putea mai mult decât atât. Cred ca lucrurile se înrautatesc.El îsi ia
acum pastilele cu coniac. Ce sa ma mai fac? Ma simt ca intepata de cuie pe
tot corpul.

Ziua 11:
Ma simt de parca as fi ametita. E ca si cum ai trai împreuna cu omasina de
gaurit. Azi dimineata m-am trezit lipita de pat. Ma dor pâna si subtiorile.
El e un porc.

Ziua 12:
Azi imi doresc ca el sa fi fost homosexual. Am încetat sa ma mai machiez, sa
ma mai spal pe dinti…el e tot timpul în urma mea.Pâna si cascatul a devenit
periculos…

Ziua 13:
De câte ori închid ochii urmeaza un atac prin surprindere. E ca si cum ai
dormi cu un crucisator în pat. Am probleme la mers si daca el mai încearca o
data treaba aia o sa-l ucid cu mâinile mele.

Ziua 14:
As face orice sa-l pot opri. Nimic nu mai functioneaza. Am început sa ma
îmbrac ca o calugarita numai spre a-l opri dar asta îl atâta si mai tare.
Ajutooor!…

Ziua 15:
Cred ca totusi o sa-l omor. Ma înteapa orice lucru pe care ma asez. Pisica
si câinele nu se mai apropie de el. Nici prietenii nu ne mai viziteaza.
Noaptea trecuta i-am zis sa se fu*a singur…si a facut-o…

Ziua 16:
Nemernicul a început sa se plânga de dureri de cap. Azi imi doresc sa-i
explodeze scula. Cred ca o sa-i propun sa treaca din nou la calmantele lui.

Ziua 17:
A încetat sa mai ia Viagra dar nu-si face efectul. Doamne! iar vine înspre
mine!…

Ziua 18:
A trecut din nou pe calmante. Puturosul – iar sta înfipt în fotoliu la
televizor cu telecomanda în mâna asteptând ca eu sa fac totul în casa.
Ce fericire absoluta!!!

TU DE CARE ESTI ?

costiman — Sun, 17 Oct 2010 13:08:14 +0000

               Dorinta de a afla de ce sunt asa de cumsecade m-a facut sa studiez tipurile de personalitati si am ajuns la urmatoarea concluzie: sunt bulversat, asta nefiind un tip de personalitate dar poate fi considerat un punct de plecare pentru cel putin patru din cele clasice in numar de sapte . Ar mai unul,al opt-ulea, tipul meteo-sensibil, adica acei oameni care se uita pe geam si se tuflesc/inveselesc dupa cum bate vantul.Personal ii consider meteo-probabili.Oricum, sunt niste simpatici.Pana vine furtuna.Dintre persoanele cunoscute ca fiind meteo-sensibile le amintim pe Catrina si Ivan.
              Celelalte tipuri de personalitati sunt strans legate intre ele, in sensul ca poti da din una in alta cat ai clipi des.De exemplu, tipul anxios, seamana cu un aluat, se framanta tot timpul, pana creste mare si da pe-afara. Se modeleaza usor , se umple cu branza si se coce la foc mic.Paranoicul este si el un anxios crud, plin de draci cu emotii puternice, lucru imposibil, deoarece dracii n-au emotii, fiind simpli salariati la cazanul cu smoala.
               Istericul sau isterica, cea mai intalnita personalitate, poate fi chiar femeia de langa tine sau de langa mine, superba de altfel.Ii puteti identifica usor vizionand alaturi de ei toata seria din “Cosmarul de pe Elm Street”. Zbiara ca un/o apucat/a, se ia cu mainile de par, de aceea le recomand , pentru evitarea incidentelor, epilarea lunga sau scurta, daca au obiceiul sa se ia de parul pubian le recomand epilarea inghinala de lunga sau scurta durata.
             Pe narcisist il recunosti usor, este tipul care se uita tot timpul in oglinda, luciu de apa, ochi de bou, de fapt este omul care a inventat uitatul in oglinda retrovizoare. Nu am inteles de ce narcisist si nu garofist sau gladiolist. Cu siguranta stie obsesionalul,o alta personalitate ciudata, cel care nu pune nici o baza pe sentimentele paranoicului, considerate trecatoare si oscilante, ca pendulul lui Foucault.
            Dependentii si pasiv-agresivii nu au o definitie exacta, pot fi dependenti de orice, chiar si de sex, aici ne regasim multi da’ nu recunoastem, iar pasiv-agresivii sunt cu siguranta sportivi in diferite momente ale jocului, mai putin la sah, unde nu poti decat sa faci pe nebunul.

ARMATA E PE NOI

costiman — Fri, 17 Sep 2010 12:56:04 +0000

              -E mult mai bine cu un soldat in casa!!!
               Maricica casca ochii mari si ciuli urechile sau invers .Narile ii frematau, respira greoi, din cauza imaginatiei bogate, cu iz cazon, alimentata de povestile de arme cu femei care o sufocau, ca o perna pusa pe ochi sau o punga de plastic in cap.Un soldat in casa, gandi femeia, asta-i nebuna sau nimfomana.Celelalte prietene din clubul”Duda frecata are gust de menta” navalira in sufrageria mobilata fara gust si fara miros. Radeau in hohote, ca proastele de dimineata pana seara.De fapt asta era ocupatia lor de baza:hlizitul.
                Fondul de ten se crapase pe la colturile gurii si pe langa ochi, acolo unde fac de obicei doamnele laba. Laba gastii ,o boala temporala de piele.De fapt, multumita celor care protejeaza animalele, nu mai e o boala de piele ci una de inlocuitor. Adica trebuie sa o inlocuiesti cu una mai tanara.Maricica intrase in gasca asta de vreo 3 saptamani incercand sa tina pasul cu noile ei prietene chiar daca, de multe ori , dadea din cap si radea ca vitelul la poarta 9.
                 Era o femeie simpla, din mediul rural, nealterata de shopingareala sau alte …ing-uri, putin altoita de sotul ei, ing. de meserie, om aprig la manie si mic de stat, ca Stefan cel Mare sau Boc, renumiti oameni politici, primul din cauza ca batea tot ce misca, al doilea injunghia pe la spate. Sotul, Diego,lucra la uzina de aparate de masura cu precizie milimetrica, de aia si bataia, cand o dadea, era exacta.
                -Chiar credeti ca e bun un soldat la casa omului?
                 Sesizand ignoranta in care se inota Maricica in stilul “bras” cu intoarcere in” fluture”, femeile declarara la unison ca un soldat in casa te poate satisface. Bad girls, bad girls!!Dupa o saptamana, cand intra Diego, sotul, in casa ,gasi pe hol trei perechi de bocanci cu sosete cu tot.Intra navala in dormitor unde gasi doi soldati pregatiti de asalt si unul in transee.Maricica chiuia fericita.Cand dadu cu ochii de Diego zbiera fericita:
                -Asa-i la moda,Diegito, sunt trei, dar de la arme diferite!!!!
Sotul le dadu permisie instant soldatilor iar pe Maricica aplica tratamentul bataii la secunda, o tehnologie de ultima ora, explicandu-i printre dinti si lovituri ca trebuia sa fie o piesa de mobilier.

COSTEL

costiman — Fri, 10 Sep 2010 10:48:11 +0000

            Alerga descult prin padurea de foioase,pe cararea stramta cu zorele, mai, mai, razand si chiuind ca un tampit.Nu simtea oboseala dupa cei 15 km alergati din cauza ca padurea era in panta . Abia reusea, din cauza vitezei, sa-si schimbe greutatea de pe un picior pe altul, asa cum il invatase un indian botezat “Eu sunt aici , tu unde esti?” in tabara micilor cercetasi, sectiunea “Piei rosii de calitate “.Iarba inalta il gadila la fund fiind un tip mic de statura. Aerul curat ii umplea plamanii mici, fiind un tip cu o cutie toracica pipernicita. Nici mainile nu le avea prea mari, doar picioarele depaseau, in laba, lungimea medie.
            Ar fi vrut sa nu plece niciodata din padurea cu alune unde aveau casa trei pitici,vroia sa mai haiduceasca, asa cum facuse Pintea Haiducul, Sapte-Cai Haiducul sau Toma Alimos. Ar fi vrut sa-si construiasca o coliba din lemn foios cu un singur level, ca pentru incepatori, sa invete sa supravietuiasca esential cu ajutorul tehnicilor esentiale de supravietuire cand, o zari pe ea, femeia din padurea de foioase , cu plamanii umflati de atata aer curat , de pe urma careia puteai trage niscavai foloase sau ponoase, dupa caz.Avea picioare puternice si mijlocul mladios.Mainile erau delicate cu putin negru sub unghii, ca defect.
           Aplecata de sale, cu flapsurile neactivate, cu fusta ridicata de bataia vantului caldut- ascendent , culegand ciuperci intr-o poiana plina ochi cu flori de nu te uita, femeia fredona o arie din “Spargatorul de nuci de cocos’, varianta tropicala , cu foioase. Avea ceva angelic in voce, al dracului de duios, o porta-voce cred, ceva care il tragea catre omoplatul ei , pe care ar fi trebuit sa planga sau sa-l bata, ordinea nu mai conteaza, si sa-i spuna:
             -Salut, sunt Costel, tu cine esti?
               Dar n-a batut-o pe umar si nici la timp si rau a facut.  Femeia padurii a inteles gresit semnalele emise cu mana de Costel, pana si nuditatea all-inclusive a perceput-o ca pe o insulta asa incat , punand mana pe o lopata ,l-a fugarit pe omul foios pana la granita cu padurea de conifere unde i se incheia jurisdictia.
              Padurea de conifere s-a dovedit hostila,cu “h” mut, plina de ace si conuri si trunchiuri de con de brad regulate si alea pe muteste.Toate acestea l-au pus intr-un con de umbra nefavorabil, spulberand manual ideile despre libertate, fraternitate, nuditate si,de ce nu, maternitate.
               Asa ca s-a intors in orasul zgomotos, cu strazile lui asfaltate unde a facut plat-fus, langa femeia lui cu piept-fus si le-a lasat dracului de vise, asa cum ne sade bine tuturor.

AFTERWORK

costiman — Sun, 08 Aug 2010 13:29:24 +0000

          Costumul de in topit imi venea ca turnat, ca de aia era topit, plus ca ma ajuta si fizicul.Sandalele cu arici completau tinuta de functionar part-time, fiind asezonate cu o pereche de sosete supra -elastice, ca sa nu mai fiu asa scortos,o idee mai maleabil, imi sugera, tuguindu-si buzele , tipa de la personalul part-time.Diverse lucruri imi sugera aceasta buzata, dar eu eram imun la sugerari .
         Cu actele ingramadite in borseta din piele sintetica primita de la “Oriflame’, singura afacere facuta pe vremea cand credeam in afaceri, ocazie cu care am primit o diploma si o crema de calcaie “Ahile”, am intrat sfios in scara blocului.Racoarea mi-a facut pielea de gaina si mi-a intarit sfarcurile.
          Daca nu m-ar fi strans camasa in zona pectoralilor , nici n-as fi bagat de seama, asa de importanta era sarcina pe care trebuia s-o duc la un bun spre foarte bun sfarsit. Am batut la usa apartamentului unde locuia seful de scara, un tip dificil, probabil din cauza functiei care creeaza, evident, organul.
            Am scos formularul din geanta si am bifat casuta “Am batut la usa”.O moaca de odarlit rasari de dupa usa bine unsa , stiut fiind ca uleiul prelungeste viata mecanismelor fine.Din cauza insistentelor omul m-a lovit cu pumnul in nas, pana sa-i spun ” cu recensamantu”. Dupa lovitura primita si deviatia de sept capatata m-am prezentat : Septimiu.
             -Poftiti, va rog, se potoli brusc individul.
              M-a poftit in bucatarie unde nevasta-sa, fosta campioana la aruncarea cu ciocanul, batea niste vinete cu un satar bine ascutit si cu o cadenta bine determinata.Am scos un maldar de formulare pe care le-am asezat in ordinea importamtei.
            – Un pahar cu apa, va rog!!!
             -Un pahar cu tuica, ma contrazise individul.Pana sa refuz , nevasta-sa se urni spre camara provocand trepidatii.M-am tinut de masa si am bulbucat ochii de spaima.Gazda sesiza dilatarea si ma apostrofa verbal:
             -Aveti vreo problema ?
             Tacut, am ras doua paharele de tuica si, brusc, recensamantul deveni o chestiune serioasa, ce se putea rezolva numai intre barbati.Omul imi propuse sa nu mai bat la fiecare usa ca imi zice el de toti vecinii, inclusiv de stricatele alea de la etajul trei, care era cat p-aci sa-l violeze, noroc cu nevasta-sa care l-a salvat fara voia lui.Fiind pensionar si vizionar, adica se uita pe vizor toata ziua, omul imi propuse si un ajutor, de la parter, pentru etajele inferioare, el locuind la trei. Le-am pus in piept insigne cu “Deputy”, le-am inmanat cateva formulare si le-am promis 10% din incasari. La 10 blocuri cu 7 nivele ,aveam bani de dat, vorba cantecului.Da’ si tuica de baut!!!!

DEFECTELE NOASTRE

costiman — Sat, 07 Aug 2010 10:00:49 +0000

ATITUDINEA

costiman — Mon, 28 Jun 2010 16:05:29 +0000

                Imi pun doua perechi de sosete de lana turcana pe care le rulez obraznice, intr-o ipostaza sexy, de la glezna la genunchii juliti la fotbal, ca atunci cand trimiteam poza pentru Playgirl.Lana ma mananca ingrozitor, ma scarpin, ma mananca mai rau de unde deduc ca mancatul e direct proportional cu scarpinatul.Incerc sa nu ma mai scarpin.Constat ca nici sosetele nu stiu daca sa ma mai manace sau nu.
                Broboane de sudoare ca boabele de strugure imi apar pe frunte,dau cu maneca camasii cu maneca scurta si zdrobesc strugurii.Mustul curge siroaie, va fi un an bogat!!!Pantalonii sah-matlasati intregesc tinuta de lupta impotriva bestiilor adunate in jurul blocului cu 7 nivele in care locuiesc, proprietate personala.Sunt 11 caini, dispusi pe teren in 1-4-4-2 , la fel ca si cainii rosii.Scot capul pe usa blocului si flutur cu mana dreapta un snitel in sensul acelor de ceasornic.N-apuc ora 3 ca snitelul dispare, urmat de o bataie generala generatoare de panica, moment in care ma napustesc spre masina.Fortele canine se reorganizeaza si, cu un muget ca la cutremur, se reped si ele.Virez rapid spre stanga, pacalindu-i, aia nu era masina mea.Intru, bag cheia in contact, masina in viteza si pe vecina in ma-sa, si demarez in tromba catre servici lasand cainii nemancati si o dara de fum subtire , de la esapamentul meu Davidoff.La intoarcere opresc in Dragaica si cumpar o pusca cu bile.Vanzatorul, om serios, membru cotizant la AJVPS, ma linisteste:
                    -E buna, am mai vandut cinci.
         Plec entuziasmat, ajung timorat da’ nu se vede timona.Parchez masina cu spatele ca sa nu sesizeze jigodiile ca am fost plecat.Las parasolarele atat cat am nevoie, pana la nivelul sprancenelor lasate.Caut fiarele din priviri.Zaresc o coada sub o masina.Ridic sprancenele a mirare si nu mai vad nimic din cauza parasolarelor si din cauza muschilor sprancenelor, care , fiind extrem de bine conturati, ridica pe spranceana…Ma dumiresc repede: coada e autohtona, masina e straina. Scot pusca usor pe geam si slobod prima rafala de bile. Primul caine este lovit sub codita simtind, probabil, aceeasi senzatie ca Mariko-san din Shogun cand facea chestia aia cu bilele insirate pe sfoara , spre deliciul marinarilor de apa sarata.
              Pe al doilea bilele il lovesc in omulet, ca avea o gura mare si mereu cascata, pentru tiraj.Al treilea primeste mangaierea bilelor in urechi, fiind un caine spion, cu urechile palnie.Cotarlele o zbughesc urland o balada de retragere. Ies din masina cu gun-ul rezemat de mana stanga. Imi scot o tigara, o infig in colturile buzelor si ma opresc teatral in mijlocul parcarii.
             Arat superb.Geamurile blocului se deschid, apar vecinii, vecinele, blitzurile lucreaza, oamenii apluda, primesc reducere pe viata le intretinere, transport gratiut cu liftul si cateva carti de vizita de la niscavai doamne respectabile…..
        Doamne, ce film as fi facut!!!

CAZ REZOLVAT

costiman — Sat, 01 May 2010 04:55:45 +0000

…cineva suna la usa de doua ori.Era postasul cu pensia.Iritat ca i-a alungat gandurile, politistul il aresta pe loc, fara mandat, doar din vorbe.Sarmanul om incerca din rasputeri sa-i explice prezenta lui prin bloc, dar se izbi violent de omul legii ca de un zid.Pentru cei dispusi , sa se calculeze forta respingere cu care a actionat politistul daca postasul vorbea cu 200 cuvinte/minut in conditii extreme, adica stropea. Cineva umbla prin garsoniera.Erau gandurile alungate ale politistului, usor de observat, fiind doua, mari si late.Multumit de arestarea facuta, seful, cocotat in continuare pe cal privi campul de lupta si gandi, pentru prima data in acea zi:
-Un caz banal, rezolvat prompt, din fuga calului.
Chema femeia de servici care incepu sa traga cu aspiratorul.Din momentul ala nimeni nu mai putea gandi.Femeia avea 18 ani si era foarte harnica.
…..Undeva in cartierul Drumul Taberei, la crasma “Drumul Oaselor”, criminalul in serie sorbea dintr-o halba de bere si un pahar de cognac, in paralel.Privea fix paharul de cognac incercand sa gaseasca cele cinci stele .Le identifica pe primele doua dupa care isi aduse aminte ca avea trecut in agenda o crima.Se sterse cu maneca tricoului la gura , un tricou de bumbac, absorbant, chiar si pentru zile mai grele, apoi activa GPS-ul si pleca la treaba.

…CU NOD SI FUNDITA

costiman — Mon, 26 Apr 2010 16:43:32 +0000

       Incerca sa zambeasca catre ofiterul care-l privea , ca si cum era in trecere. Ba chiar ii facu cu mana. “Data viitoare sa-si faca singur”, gandi parsiv.O grimasa ii schimonosi fata proaspat tunsa cu scalpetul nr.1. , frizura in voga la marile petreceri de la Jilava. Daca el este criminalul? gandi politaiul bucuros ca se zareste o promovare.
        O durere surda de cap il sacaia.Lua un pumn de antinevralgice, pastilele dintr-o pungulita, pumnul dintr-o parte.Lovitura il nauci mai mult decat si-ar fi dorit. Se sprijini de tocul usii. Un curent ascendent, sa-i zicem curentul dadaist , izbi usa cu putere, strivindu-i buricele degetelor.
       -Nu, nu, urla din toti bojocii, in totala contradictie cu tipul curentului.
Disperat, simtindu-se atacat de stihiile naturii, ofiterul isi muie degetele in ibricul de pe aragazul cu 4 ochi, albastri, desigur, cadou de la nunta de argint.Dar asta n-avea de unde s-o stie.
       Se fripse temeinic, ca orice lucru pe care-l facea din prostie.Apa clocotea, semn clar ca victima dorea sa-si faca un ceai.Cu degetele la muiat in gura, cu ochii in lacrimi, omul citi: Ipton, cu “L” mut. Ahaaaaaa!!!Primul nume.O pista.Se lumina la fata, da’ nu prea mult, pe motiv de criza. Abraham Lipton!Asta-i criminalul.Mai auzise de individul asta, categoric avea cazier.
      Bucuros nevoie mare isi anunta seful care inca nu coborase de pe cal.Era nehotarat, nu stia pe care parte.
          -Sefu’, asta-i, Abraham Lipton!
          -Lincoln, boule!
     De la inaltimea respectiva sefu’ ii arunca o privire veninoasa care musca din orgoliul subalternului.Acesta simti muscatura, instinctic vru sa suga rana, dar isi aduse aminte ca are o carie.
        -Ce-o fi, o fi, gandi omul pentru a 2 a oara in acea zi.Isi aduse aminte de Scufita Rosie si il pufni rasul:
        -Mare nebuna de femeie!
    Ingandurat brusc, is aduse aminte ca toate pistele sunt false.Mintea ii lucra febril.Trebuia sa lucreze, omul nu se descurca cu un singur salariu.Deodata…..

LUCRURILE INCEP SA SE LEGE…

costiman — Mon, 26 Apr 2010 07:45:51 +0000

             -Propun sa descalecam, zise ofiterul inalt, legitimat Lungila. Asta ne va ajuta mult la recoltarea amprentelor. Cine este pentru? Cine este impotriva?
              Lunganul incerca sa creeze o atmosfera banala de sedinta de sindicat unde se propuneau usoare mariri ale fondului de protocol, urmand ca politaii sa fie mult mai protocolari cu infractorii, gen: “Ori aveai de gand sa dai o spargere?”, sau “Ce-ai avut cu bietul om?” in cazul unor crime cu sange..rete.
             -Cu siguranta, raspunse Scundacul.Trebuie doar sa parcam caii.
Sari cu usurinta din saua din piele vegetala direct pe stomacul unuia dintre politistii cazuti la datorie…la banca.Acesta slobozi un part rasunator, o noua pista , cum ar fi spus Grivei. Apuca trusa criminalistului de o toarta, cealalta fiind rupta de la ultimul viol.Scoase o lupa patata de unsoare animala, mai exact, salam.O sterse cu grija de poalele tunicii,apoi de varful tunicii, dupa care, ca un veritabil copoi, incepu sa adulmece amprente.Gasi o sumedenie de amprente, de toate felurile si culorile.
              Dichisit cum se stia, incepu sa le sorteze si sa le grupeze, adica sa adune toate amprentele la un loc, din lipsa de spatiu.Uitasem sa va spun ca victima, prima, locuia intr-o garsoniera confort trei, adica fara baie, asa explicandu-se prezenta olitelor langa usa de la balcon.Dusul era la comun, numai apa se platea separat, fiind un dus modern, cu fise, care nu dadea rest.Se apropie de geam si, stupoare:agatat de pervazul ferestrei ranjea ca prostul un indian.De atata incordare degetele i se albisera, contrastul te izbea intre ochi, el fiind o piele rosie.( nu pleca, pleaseeeee!)