http://blogmoney.com/

Doctorii ” HONORIS DIN CAUZA”

                      Cu surprindere constatam ca cei mai „cool” cercetatori sunt cei din Marea Britanie care analizeaza toate defectele si le transforma in calitati sau (d) efecte speciale . De cealalta parte a baricadei stiintifice sunt cercetatorii francezi care, mai deunazi, au descoperit ca, desi suntem ultima veriga a lantului trofic  , in comparatie cu lantul trofic al pradatorilor, ne situam sub ursul polar si deasupra boului de balta care nu e pradator, e rapitor …de frumos, dar sa nu ne intristam , suntem pe aceeasi pozitie cu hamsia , in cazul in care pestii au lant trofic, poate odgonul sau parama trofica.   In timp ce oamenii de stiinta britanici indeamna femeile la consumul de alcool regulat pentru a le mentine tineretea , frumusetea si curajul, cei 2 cercetatori albanezi recomanda ca femeile sa bea in zilele fara sot, cele mai frumoase si tinere fiind , se stie,  vaduvele. Cercetatorii rusi  recomanda sexul de 4 ori pe saptamana plus trei zile de vodca in timp ce savantii britanici sunt anti-alcool. Chiar astazi le-am trimis un mail de multumire deoarece sotia mea are mare incredere in cercetatorii britanici de orice varsta. Savantii brazilieni recomanda cafeaua in timp ce britanicii acuza parfumata licoare ca fiind cauza caderii parului. Vrand sa fie in ton cu acesta descoperire cercetatorii bulgari au acuzat ca , din cauza cafelei, bulgarilor le cade marul sau castravetele, fructul lor national. Aceeasi cercetatori britanici ne sperie, spunand ca, o data cu trecerea timpului, avem creierul din ce in ce mai mic si suntem mai mici de statura.In sfarsit am inteles de unde vine zgomotul de bila rostogolita. Am ochi beliti si urechile ciufulite, abia astept ultima descoperire care va veni, cel mai tarziu, maine dimineata.

Publicitate

ENIGMA OTILIEI

Aparitia internetului in satul cu o singura ulita din inima Baraganului provoca mai multa agitatie decat un card de dropii alergand innebunite de zgomotul combinelor agricole  cu dubla taiere si depanusare automata, marca Toshiba. Desi localitatea n-avea iesire la mare , primarul naviga foarte des pe internet, urmat de invatator si preot, acesta din urma fiind fost mus pe goeleta „Speranta” , pe vremea cand era la mare cautare Pierre Vaillant, inventatorul centralelor cu tiraj fortat de imprejurari. Babele satului isi dadeau mesaje pe facebook iar batranii priveau site-uri interzise minorilor ca sa afle ce este interzis pentru ca ei nu-si mai aduceau aminte.
Primarul tinea videoconferinta cu fruntasii satului care, intre doua jocuri solitaire, votau legislatie locala cu o mana in timp ce, cu cealalta , mulgeau animalele din dotare. Invatatorul tinea mortis sa-si dea gradul on line iar preotul tinea slujbe plicticoase cu link-uri despre desfriu si preacurvie.Toti trei erau persoane anoste, nici unul nu provoca valuri cand naviga.
Otilia, fosta secretara pe probleme de propaganda UTC, acum doar secretara cu probleme, avea doua pisici persane pe care nu le mulgea si un covor persan pe care nu-l scutura. Asa incat isi omora timpul citind articole si pareri despre fertilitatea femeilor singure si tenul acneic.Era nemaritata, suficient de fata mare pentru un barbat putin pretentios, stransese ceva banuti la saltea, inalta tinuta morala avea, ba chiar avea si coloana vertebrala.
Ce n-avea Otilia era un barbat care s-o iubeasca de trei ori pe zi . Deseori , in serile de mai, Otilia cadea closca vrand sa vada daca va fi o mama buna. Facea asta si-n iunie, dar mai rar, din cauza caldurii. De nervi isi cumpara un test de sarcina , doar asa , sa dea bine in fata farmacistei. Surpriza fu imensa,mai ales ca se stia nepangarita local. Era insarcinata!!! Aceasta era enigma Otiliei cand se prezenta , din nou , la ginecologul satului(acelasi cu veterinarul), un barbat frumos, cu ochi albastri, care-i spuse surazand ca trebuie s-o anestezieze , ca data trecuta, sa nu simta nimic. Otilia accepta.Aproape adormita avu iarasi  halucinatii : parca domnul doctor era cu pantalonii in vine si venea spre ea, ranjind.Brusc realiza ca a mai avut vedenii si data trecuta cu domnul doctor, numai ca atunci pleca, nu venea…

FRAMANTARI INTERIOARE

           Ionela impletea un fular din PNA. Era suparata rau, asa incat modelul era simplu. Se certase cu barbatul ei care impletea momentan un fular la DNA.Ionel fusese implicat trup si suflet in alegerile parlamentare, lipise si afise pe stalpii de inalta tensiune chiar daca era mic de statura, cu speranta ca va prinde un post de senator , functie care-l putea absolvi de cele 3 capete de acuzare.
Isi aducea aminte de prietenul Georgel care i-a rezumat scurt cei trei ani de parnaie: -Degeaba dormi cu fundul la perete daca dormi cu gura deschisa.Acasa, revarsata intr-un fotoliu imitatie de piele,Ionela gandea repede si prost.Mai erau variantele incet si bine si deloc si rar. Ce va face ea? Rotitele se invartea in capsorul ei mic ca un titirez pe o suprafata plana, fara rugozitati, adica fara frecare.
O podidi plansul dupa care o busi rasul. „Sunt o mare actrita!”, gandi cu voce tare femeia. Fusesera doua ganduri , unul despre Ionel iar celalalt despre necunoscutul care o ciupise in tramvai cu doua degete: cel mare si aratatorul.Se infiora la gandul ca putea avea un inelar puternic si liber.
Se ridica brusc, isi arunca cateva haine intr-o geanta kaki cu fermoar maro si pleca val-vartej, nu inainte de a-i scrie lui Ionel un bilet: -Daca vrei sa termini fularul,cand iesi mai cumpara doua sculuri de PNA verde brotacel. Daca nu, ai rabdare , am plecat eu dupa doua scule! . Tranti usa de la intrare si pleca fluierand „Inelul nibelungilor” pe doua voci.

DE RAS

De mult n-am mai ras asa.Sa zicem ca de vreun an.

Ziua 1:
Azi am sarbatorit 25 de ani de casatorie…si nu prea a fost prea mult de
sarbatorit. Când a venit momentul sa retraim noaptea nuntii el s-a închis în
baie si a plâns.

Ziua 2:
Azi el mi-a zis ca are sa-mi zica un secret. Mi-a zis ca e impotent si
doreste ca eu sa fiu prima care afla acest lucru. De fapt nu mi-a zis nimic
din ceea ce nu stiam! De fapt el crede ca nu am remarcat înca acest lucru.

Ziua 3:
Casatoria noastra e pusa în dificultate. O femeie are dorinte.
Ieri am vazut un film erotic si am izbucnit în plâns.

Ziua 4:
S-a întâmplat o minune! Pe piata exista un nou medicament care îi va rezolva
„problema”…se numeste Viagra. I-am zis ca daca va lua Viagra totul va fi ca
în noaptea nuntii. Cred ca asta va avea un efect pozitiv.
I-am înlocuit calmantele cu aceasta Viagra în speranta ca îi va creste si
altceva decât pofta de mâncare.

Ziua 5:
Ce fericire!!!

Ziua 6:
Ce fumoasa e viata!!! Dar e totusi dificil sa scrii când faci asta.

Ziua 7:
Cred ca Viagra asta i se ridica la cap. Ieri am fost la McDonalds si
vânzatorul m-a întrebat daca vreau un Big Mac. El a crezut ca e vorba de el.
E totusi dragut. Nu cred ca am fost mai fericita vreodata.

Ziua 8:
Cred ca a luat prea multe pastile la weekend. Ieri în loc sa tunda gazonul a
scos morcovii din gradina…folosindu-si noul lui prieten.Pe mine ma doare un
pic locul ala.

Ziua 9:
Nu am vreme sa mai scriu. S-ar putea sa ma prinda.

Ziua 10:
Bine, trebuie sa recunosc: ma ascund de el! Vreau sa spun ca nici o femeie
nu ar putea mai mult decât atât. Cred ca lucrurile se înrautatesc.El îsi ia
acum pastilele cu coniac. Ce sa ma mai fac? Ma simt ca intepata de cuie pe
tot corpul.

Ziua 11:
Ma simt de parca as fi ametita. E ca si cum ai trai împreuna cu omasina de
gaurit. Azi dimineata m-am trezit lipita de pat. Ma dor pâna si subtiorile.
El e un porc.

Ziua 12:
Azi imi doresc ca el sa fi fost homosexual. Am încetat sa ma mai machiez, sa
ma mai spal pe dinti…el e tot timpul în urma mea.Pâna si cascatul a devenit
periculos…

Ziua 13:
De câte ori închid ochii urmeaza un atac prin surprindere. E ca si cum ai
dormi cu un crucisator în pat. Am probleme la mers si daca el mai încearca o
data treaba aia o sa-l ucid cu mâinile mele.

Ziua 14:
As face orice sa-l pot opri. Nimic nu mai functioneaza. Am început sa ma
îmbrac ca o calugarita numai spre a-l opri dar asta îl atâta si mai tare.
Ajutooor!…

Ziua 15:
Cred ca totusi o sa-l omor. Ma înteapa orice lucru pe care ma asez. Pisica
si câinele nu se mai apropie de el. Nici prietenii nu ne mai viziteaza.
Noaptea trecuta i-am zis sa se fu*a singur…si a facut-o…

Ziua 16:
Nemernicul a început sa se plânga de dureri de cap. Azi imi doresc sa-i
explodeze scula. Cred ca o sa-i propun sa treaca din nou la calmantele lui.

Ziua 17:
A încetat sa mai ia Viagra dar nu-si face efectul. Doamne! iar vine înspre
mine!…

Ziua 18:
A trecut din nou pe calmante. Puturosul – iar sta înfipt în fotoliu la
televizor cu telecomanda în mâna asteptând ca eu sa fac totul în casa.
Ce fericire absoluta!!!

TU DE CARE ESTI ?

               Dorinta de a afla de ce sunt asa de cumsecade m-a facut sa studiez tipurile de personalitati si am ajuns la urmatoarea concluzie: sunt bulversat, asta nefiind un tip de personalitate dar poate fi considerat un punct de plecare pentru cel putin patru din cele clasice in numar de sapte . Ar mai unul,al opt-ulea, tipul meteo-sensibil, adica acei oameni care se uita pe geam si se tuflesc/inveselesc dupa cum bate vantul.Personal ii consider meteo-probabili.Oricum, sunt niste simpatici.Pana vine furtuna.Dintre persoanele cunoscute ca fiind meteo-sensibile le amintim pe Catrina si Ivan.
              Celelalte tipuri de personalitati sunt strans legate intre ele, in sensul ca poti da din una in alta cat ai clipi des.De exemplu, tipul anxios, seamana cu un aluat, se framanta tot timpul, pana creste mare si da pe-afara. Se modeleaza usor , se umple cu branza si se coce la foc mic.Paranoicul este si el un anxios crud, plin de draci cu emotii puternice, lucru imposibil, deoarece dracii n-au emotii, fiind simpli salariati la cazanul cu smoala.
               Istericul sau isterica, cea mai intalnita personalitate, poate fi chiar femeia de langa tine sau de langa mine, superba de altfel.Ii puteti identifica usor vizionand alaturi de ei toata seria din „Cosmarul de pe Elm Street”. Zbiara ca un/o apucat/a, se ia cu mainile de par, de aceea le recomand , pentru evitarea incidentelor, epilarea lunga sau scurta, daca au obiceiul sa se ia de parul pubian le recomand epilarea inghinala de lunga sau scurta durata.
             Pe narcisist  il recunosti usor, este tipul care se uita tot timpul in oglinda, luciu de apa, ochi de bou, de fapt este omul care a inventat uitatul in oglinda retrovizoare. Nu am inteles de ce narcisist si nu garofist sau gladiolist. Cu siguranta stie obsesionalul,o alta personalitate ciudata, cel care nu pune nici o baza pe sentimentele paranoicului, considerate trecatoare si oscilante, ca pendulul lui Foucault.
            Dependentii si pasiv-agresivii nu au o definitie exacta, pot fi dependenti de orice, chiar si de sex, aici ne regasim multi da’ nu recunoastem, iar pasiv-agresivii sunt cu siguranta sportivi in diferite momente ale jocului, mai putin la sah, unde nu poti decat sa faci pe nebunul.

ARMATA E PE NOI

              -E mult mai bine cu un soldat in casa!!!
               Maricica casca ochii mari si ciuli urechile sau invers .Narile ii frematau, respira greoi, din cauza imaginatiei bogate, cu iz cazon, alimentata de povestile de arme cu femei care o sufocau, ca o perna pusa pe ochi sau o punga de plastic in cap.Un soldat in casa, gandi femeia, asta-i nebuna sau nimfomana.Celelalte prietene din clubul”Duda frecata are gust de menta” navalira in sufrageria mobilata fara gust si fara miros. Radeau in hohote, ca proastele de dimineata pana seara.De fapt asta era ocupatia lor de baza:hlizitul.
                 Fondul de ten se crapase pe la colturile gurii si pe langa ochi, acolo unde fac de obicei doamnele laba. Laba gastii ,o boala temporala de piele.De fapt, multumita celor care protejeaza animalele, nu mai e o boala de piele ci una de inlocuitor. Adica trebuie sa o inlocuiesti cu una mai tanara.Maricica intrase in gasca asta de vreo 3 saptamani incercand sa tina pasul cu noile ei prietene chiar daca, de multe ori , dadea din cap si radea ca vitelul la poarta 9.
                 Era o femeie simpla, din mediul rural, nealterata de shopingareala sau alte …ing-uri, putin altoita de sotul ei, ing. de meserie, om aprig la manie si mic de stat, ca Stefan cel Mare sau Boc, renumiti oameni politici, primul din cauza ca batea tot ce misca, al doilea injunghia pe la spate. Sotul, Diego,lucra la uzina de aparate de masura cu precizie milimetrica, de aia si bataia, cand o dadea, era exacta.
                -Chiar credeti ca e bun un soldat la casa omului?
                 Sesizand ignoranta in care se inota Maricica in stilul „bras” cu intoarcere in” fluture”, femeile declarara la unison ca un soldat in casa te poate satisface. Bad girls, bad girls!!Dupa o saptamana, cand intra Diego, sotul, in casa ,gasi pe hol trei perechi de bocanci cu sosete cu tot.Intra navala in dormitor unde gasi doi soldati pregatiti de asalt si unul in transee.Maricica chiuia fericita.Cand dadu cu ochii de Diego zbiera fericita:
                -Asa-i la moda,Diegito, sunt trei, dar de la arme diferite!!!!
Sotul le dadu permisie instant soldatilor iar pe Maricica aplica tratamentul bataii la secunda, o tehnologie de ultima ora, explicandu-i printre dinti si lovituri ca trebuia sa fie o piesa de mobilier.

COSTEL

            Alerga descult prin padurea de foioase,pe cararea stramta cu zorele, mai, mai, razand si chiuind ca un tampit.Nu simtea oboseala  dupa cei 15 km alergati din cauza ca padurea era in panta . Abia reusea, din cauza vitezei, sa-si schimbe greutatea de pe un picior pe altul, asa cum il invatase un indian botezat „Eu sunt aici , tu unde esti?” in tabara micilor cercetasi, sectiunea „Piei rosii de calitate „.Iarba inalta il gadila la fund fiind un tip mic de statura. Aerul curat ii umplea plamanii mici, fiind un tip cu o cutie toracica pipernicita. Nici mainile nu le avea prea mari, doar picioarele depaseau, in laba, lungimea medie.
            Ar fi vrut sa nu  plece niciodata din padurea cu alune unde aveau casa trei pitici,vroia sa mai haiduceasca, asa cum facuse Pintea Haiducul, Sapte-Cai Haiducul sau Toma Alimos. Ar fi vrut sa-si construiasca o coliba din lemn foios cu un singur level, ca pentru incepatori, sa invete sa supravietuiasca esential cu ajutorul tehnicilor esentiale de supravietuire cand, o zari pe ea, femeia din padurea de foioase , cu plamanii umflati de atata aer curat , de pe urma careia puteai trage niscavai foloase sau ponoase, dupa caz.Avea picioare puternice si mijlocul mladios.Mainile erau delicate cu putin negru sub unghii, ca defect.                    
             Aplecata de sale, cu flapsurile neactivate, cu fusta ridicata de bataia vantului caldut- ascendent , culegand ciuperci intr-o poiana plina ochi cu flori de nu te uita, femeia fredona o arie din „Spargatorul de nuci de cocos’, varianta tropicala , cu foioase. Avea ceva angelic in voce, al dracului de duios, o porta-voce cred, ceva care il tragea catre omoplatul ei , pe care ar fi trebuit sa planga sau sa-l bata, ordinea nu mai conteaza, si sa-i spuna:
             -Salut, sunt Costel, tu cine esti?
               Dar n-a batut-o pe umar si nici la timp si rau a facut.  Femeia padurii a inteles gresit semnalele emise cu mana de Costel, pana si nuditatea all-inclusive a perceput-o ca pe o insulta asa incat , punand mana pe o lopata ,l-a fugarit pe omul foios pana la granita cu padurea de conifere unde i se incheia jurisdictia.
              Padurea de conifere s-a dovedit hostila,cu „h” mut, plina de ace si conuri si trunchiuri de con de brad regulate si alea pe muteste.Toate acestea l-au pus intr-un con de umbra nefavorabil, spulberand manual ideile despre libertate, fraternitate, nuditate si,de ce nu, maternitate.
               Asa ca s-a intors in orasul zgomotos, cu strazile lui asfaltate unde a facut plat-fus, langa femeia lui cu piept-fus si le-a lasat dracului de vise, asa cum ne sade  bine tuturor.

AFTERWORK

           Costumul de in topit imi venea ca turnat, ca de aia era topit, plus ca ma ajuta si fizicul.Sandalele cu arici completau tinuta de functionar part-time, fiind asezonate cu o pereche de sosete supra -elastice, ca sa nu mai fiu asa scortos,o idee mai maleabil, imi sugera, tuguindu-si buzele , tipa de la personalul part-time.Diverse lucruri imi sugera aceasta buzata, dar eu eram imun la sugerari  .
          Cu actele ingramadite in borseta din piele sintetica primita de la „Oriflame’, singura afacere facuta pe vremea cand credeam in afaceri, ocazie cu care am primit o diploma  si o crema de calcaie „Ahile”, am intrat sfios in scara blocului.Racoarea mi-a facut pielea de gaina si mi-a intarit sfarcurile. 
          Daca nu m-ar fi strans camasa in zona pectoralilor , nici n-as fi bagat de seama, asa de importanta era sarcina pe care trebuia s-o duc la un bun  spre foarte bun sfarsit. Am batut la usa apartamentului unde locuia seful de scara, un tip dificil, probabil din cauza functiei care creeaza, evident, organul.  
            Am scos formularul din geanta si am bifat casuta „Am batut la usa”.O moaca de odarlit rasari de dupa usa bine unsa , stiut fiind ca uleiul prelungeste viata mecanismelor fine.Din cauza insistentelor omul m-a lovit cu  pumnul in nas, pana sa-i spun ” cu recensamantu”. Dupa lovitura primita si deviatia de sept capatata m-am prezentat : Septimiu.
             -Poftiti, va rog, se potoli brusc individul. 
              M-a poftit in bucatarie unde nevasta-sa, fosta campioana la aruncarea cu ciocanul, batea niste vinete cu un satar bine ascutit si cu o cadenta bine determinata.Am scos un maldar de formulare pe care le-am asezat in ordinea importamtei.
            – Un pahar cu apa, va rog!!!
             -Un pahar cu tuica, ma contrazise individul.Pana sa refuz , nevasta-sa se urni spre camara provocand trepidatii.M-am tinut de masa si am bulbucat ochii de spaima.Gazda sesiza dilatarea si ma apostrofa verbal:
             -Aveti vreo problema ?
             Tacut, am ras doua paharele de tuica si, brusc, recensamantul deveni o chestiune serioasa, ce se putea rezolva numai intre barbati.Omul imi propuse sa nu mai bat la fiecare usa ca imi zice el de toti vecinii, inclusiv de stricatele alea de la etajul trei, care era cat p-aci sa-l violeze, noroc cu nevasta-sa care l-a salvat fara voia lui.Fiind pensionar si vizionar, adica se uita pe vizor toata ziua, omul imi propuse si un ajutor, de la parter, pentru etajele inferioare, el locuind la trei. Le-am pus in piept insigne cu „Deputy”, le-am inmanat cateva formulare si le-am promis 10% din incasari. La 10 blocuri cu 7 nivele ,aveam  bani de dat, vorba cantecului.Da’ si tuica de baut!!!!

DEFECTELE NOASTRE